cartea disciplinei: 304. Calificări pentru hirotonire
1. Cei pe care Biserica îi rânduiește vor fi conștienți de chemarea lui Dumnezeu la slujirea rânduită, iar chemarea lor va fi recunoscută și autentificată de Biserică. Chemarea lui Dumnezeu are multe manifestări, iar biserica nu poate structura un singur test de autenticitate. Cu toate acestea, experiența bisericii și nevoile slujirii ei necesită anumite calități de credință, viață și practică de la cei care caută hirotonirea ca diaconi și bătrâni. Pentru ca Biserica Metodistă Unită să poată fi sigură că acele persoane care se prezintă drept candidați pentru slujirea hirotonită sunt cu adevărat chemați de Dumnezeu, Biserica așteaptă ca persoanele care caută hirotonirea să:
a) să aibă o credință personală în Hristos și să fie încredințate lui Hristos ca Mântuitor și Domn.
B) hrăni și cultiva discipline spirituale și modele de sfințenie.
c) să învețe și să modeleze dăruirea creștină generoasă, cu accent pe zeciuială ca standard al lui Dumnezeu de a dărui
d) să recunoască o chemare a lui Dumnezeu de a se dărui complet slujirii rânduite după modelul de iubire și slujire al lui Isus.
e) comunică convingător credința creștină atât în formă orală, cât și în formă scrisă.
f) faceți un angajament de a conduce întreaga Biserică în slujirea iubitoare a omenirii.
G) să dea dovezi ale darurilor lui Dumnezeu pentru slujirea rânduită, dovezi ale harului lui Dumnezeu în viața lor și promisiuni de utilitate viitoare în misiunea Bisericii.
h) să fie persoane în care Comunitatea poate pune încredere.
i) acceptați că Scriptura conține toate lucrurile necesare pentru mântuire prin credința în Dumnezeu prin Isus Hristos; fiți competenți în disciplinele Scripturii, teologiei, istoriei Bisericii și Politicii Bisericii; posedați abilitățile esențiale pentru practica slujirii hirotonite; și conduceți în a face ucenici pentru Isus Hristos.
j) să fie răspunzători în fața Bisericii Metodiste Unite, să accepte standardele doctrinare, disciplina și autoritatea ei, să accepte supravegherea celor numiți în această slujire și să fie pregătiți să trăiască în legământul slujitorilor ei hirotoniți.
2. Pentru misiunea lui Isus Cristos în lume și pentru mărturia cea mai eficientă a Evangheliei creștine și luând în considerare influența unui slujitor hirotonit asupra vieții altor persoane, atât în interiorul, cât și în afara Bisericii, Biserica așteaptă ca cei care caută hirotonirea să se dedice complet idealurilor cele mai înalte ale vieții creștine. În acest scop, ei sunt de acord să exercite un autocontrol responsabil prin obiceiuri personale favorabile sănătății corporale, maturității mentale și emoționale, integrității în toate relațiile personale, fidelității în căsătorie și celibatului în celibat, responsabilității sociale și creșterii în har și în cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu.
3. În timp ce persoanele puse deoparte de biserică pentru slujirea hirotonită sunt supuse tuturor fragilităților condiției umane și presiunilor societății, ele sunt obligate să mențină cele mai înalte standarde de viață sfântă din lume. Practica homosexualității este incompatibilă cu învățătura creștină. Prin urmare, homosexualii practicanți auto-declarați1 nu trebuie să fie certificați ca candidați, hirotoniți ca miniștri sau numiți pentru a sluji în Biserica Metodistă Unită.2
4. Biserica Metodistă Unită încredințează acelor persoane care sunt în slujirea hirotonită responsabilitatea principală pentru menținerea standardelor de educație și pregătire pentru hirotonire. A fost inițial recomandată de o conferință de taxă sau de un organism echivalent (310.1e) și prin autorizarea membrilor hirotoniți în deplină legătură cu conferința anuală, în conformitate cu procedurile stabilite în cartea de disciplină pentru examinarea și aprobarea candidaților la hirotonire, persoanele sunt alese ca membri în conferința anuală și hirotonite de episcop.
5. În toate voturile privind licența, hirotonirea sau calitatea de membru al conferinței, cerințele stabilite aici sunt cerințe minime. Se așteaptă ca fiecare persoană care votează să voteze în rugăciune pe baza judecății personale a darurilor solicitantului, a dovezilor harului lui Dumnezeu și a promisiunii de utilitate viitoare pentru misiunea Bisericii.