ads
rezumat
această lucrare oferă o rezoluție la dezbaterea dintre constructiviști și realiști cu privire la statutul epistemologic al cunoașterii umane. Sunt prezentate dovezi sub forma a trei studii de caz și a unui studiu experimental. Concluzia trasă este că dobândirea cunoștințelor implică un model de generare și testare a ideii (reprezentării) care, atunci când este aruncat sub forma unui argument verbal, urmează un model dacă/atunci/prin urmare. Ideile/reprezentările auto-generate sunt testate prin compararea rezultatelor așteptate și observate. Ideile pot fi reținute sau respinse,dar nu pot fi dovedite sau respinse. Prin urmare, adevărul absolut despre orice idee, inclusiv ideea că lumea exterioară există, este de neatins. Cu toate acestea, învățarea la toate nivelurile superioare senzorial-motorului necesită asumarea existenței independente a lumii exterioare, deoarece numai atunci comportamentul obiectelor din acea lume poate fi folosit pentru a testa ideile ulterioare de ordin superior. În analiza finală, ideile – inclusiv ipotezele și teoriile științifice-stau sau CAD, nu datorită negocierii sociale, ci datorită capacității lor de a prezice evenimente viitoare. Deși procesul de achiziție a cunoștințelor are limitări, utilizarea sa are ca rezultat totuși reprezentări din ce în ce mai utile despre o lume externă presupusă a exista, după cum reiese din progresul tehnologic care se bazează incontestabil pe o teorie științifică solidă. Principala implicație instructivă este că instruirea științifică ar trebui să rămână angajată în a ajuta elevii să înțeleagă rolul crucial jucat de ipoteze, predicții și dovezi în învățare.